„Stăpânul secretelor lui Ceaușescu”. Așa a fost numit Ștefan Andrei, fost Ministru de Externe în perioada comunistă, în titlul cărții Laviniei Betea.

Cartea mi-a atras atenția pentru că, pe lângă detaliile politice, voiam să verific veridicitatea celor auzite până acum: impostura (o exprimare voit eufemistică) Elenei Ceaușescu și obediența „Tovarășului”.

Iată ce mărturisește Ștefan Andrei:

  1. „Din cauza Elenei Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu a avut întotdeauna la cabinetul lui doar bărbați. Toți ceilalți aveau femei. Și ea lucra doar cu bărbați.”
  2. „(..) i-am solicitat la telefon permisiunea să aflu ce vrea, deoarece spunea că are un mesaj de la președintele Bush pentru președintele Ceaușescu. Și i-am propus să-l primească Nicolcioiu, directorul Protocolului. Iar Ceaușescu răspunde: <<Hai s-o întrebăm și pe Tovarășa>>”
  3. „Evita să ia o hotărâre și ca ea să nu-l critice (…) Discutam și adoptam o anumită hotărâre în CPEx, ca după aceea ea s-o modifice. Materialele(…) mergeau la ea înainte și apoi la el. Unele le și reținea, să nu mai treacă pe la el. Alteori lua rezoluția pusă de el și-i spunea <<nu e bine, dragă>>”  (ea era șefa comisiei de cadre pe țară…)
  4. „N-am putut însă să-mi apăr soția când i s-a interzis să mai apară în filme de televiziune. Nici nu aveai cum. Pentru că nu era un comunicat oficial, ci o indicație. Spunea Elena Ceaușescu: << Violeta să nu mai apară în filme. Violeta să nu mai apară la televiziune >>”
  5. „Ți-o spun foarte deschis: n-aveam nevoie să iau cele cinci kilograme de carne de la partid. Să procur niște carne, niște pește ori vin, nu era o problemă. Dar Ceaușescu le făcuse pe toate acestea ca să poată fi el acoperit.” ( Deci ei se îndestulau, poporul se sacrifica. Asta… așa, auxiliar pentru nostalgicii care încă mai adulează perioada „bolșevismului”)

 

Acum mi se par de-a dreptul cinice vorbele de final ale eminenței cenușii: „V-am crescut ca o mamă” .

Chinuiți au fost părinții și bunicii noștri! Da, cu locuri de muncă asigurate, dar reduși la tăcere.

În altă ordine de idei, cele povestite de bunici mi s-au confirmat.

Vouă? 🙂